Jurnal

2007:

Povestea mea începe în clasa a 7-a, când, pasionat de desen, am luat poate prima dintre cele mai importante decizii ale vieții: Decizia de a studia Facultatea de Arhitectură. La acea vreme părea o decizie puerilă, negândindu-mă matur la ceea ce înseamna cu adevărat.

2011:

Primul contact cu realitatea a fost probabil începerea pregătirii pentru admitere, în clasa a 11-a. O perioadă frumoasă în care organizarea timpului a trebuit să devină o prioritate.

2012:

După munca continuă, atât pentru bac, cât și pentru admitere, rezultatele finale ale liceului aș putea spune că mi-au adus o mare bucurie. O notă bună la bac și un punctaj bun la admitere. Toate acestea m-au adus pe locul 3 în rezultatele finale afișate. În acel moment am răsuflat ușurat, dar cu siguranță a fost soarele dinaintea furtunii.

2013:

Facultate, cămin, alt oraș, un fel de american dream de-al meu. Însă, dezamăgirea asupra sistemului universitar au făcut ca diferențele dintre liceu și facultate să fie și mai mari. Știți momentul în care ratezi ultima treaptă? Ei bine, cam așa a fost trecerea de la copilărie, la acea maturizare grăbită. Au urmat nopți nedormite, multă muncă și nervi, precum și momente în care mi-am dorit efectiv să renunț.

2015:

Din anul 3 de facultate am decis să mă angajez și să încep să acumulez experiență pentru ce va urma. Am lucrat mai bine de 2 ani într-un showroom de mobilier unde am avut primul contact cu clienții și cu design-ul interior. Apoi, mi-am dorit mai mult și așa am ajuns să lucrez ca proiectant de mobilier timp de 1 an. Partea tehnică împreună cu partea estetică și funcțională pot crea proiecte complete. Așadar, cei 6 ani grei, dar frumoși mi-au adus o evoluție lungă, treptată și … frumoasă!

2019:

Absolvirea facultății a venit cu realizarea faptului că dacă aștepți momentul potrivit, acesta nu va veni niciodată. Așadar, ca om mare, am luat cea mai nebună decizie de ultim moment, să îmi deschid firma proprie și să depun un proiect pentru finanțare națională. Zic de ultim moment pentru că am avut o săptămână la dispoziție să deschid o firmă și să fac întregul proiect de finanțare pentru a-l depune. Zis și făcut, iar după câteva luni am aflat vestea cea mare: ADMIS. Ce te faci când vrei un business și nu știi cu ce se mănâncă antreprenoriatul? Înveți din mers, evident. Ce primești? O foarte mare răspundere, mult stres și muncă cât a doi angajați. Cum dormi? Ei bine, atunci când pui capul pe pernă și le pui cap la cap ești cel mai împlinit om. Asta am vrut, asta am căutat și asta am ales: să fiu fericit!

— Flavius

Povestea

„Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, „La ce facultate vrei să dai?“, sunt întrebările pe care părinții mi le-au adresat dorind să afle care este domeniul în care îmi doresc să profesez.

Încă de la o vârstă fragedă, am știut că vreau să îmi urmez visul și să evoluez cât mai mult posibil în domeniul artei și al creației.

Decizia de a studia designul de interior poate că era la acea vreme o decizie puerilă, fără să realizez ce înseamnă cu adevarat, dar, deși eram doar un copil, am știut că acesta este drumul pe care vreau să îl urmez, fiind încurajată de către părinți să îmi urmez visul.

Astfel, încă din clasa a 11-a am început cu meditațiile pentru admitere. Au fost doi ani destul de solicitanți, dar rezultatele au fost pe măsură, situându-mă pe listele de admitere, a treia persoană.

Abia când am început facultatea, am înțeles ce presupune acest domeniu. Au urmat nopți nedormite, multă muncă și nervi, facultatea fiind singura prioritate. Dar, cu toate acestea, m-am ambițioinat și mai tare, continuând să dau tot ce pot pentru a ajunge unde îmi doresc.

După cinci ani solicitanți, dar, totodată, productivi, am ajuns să termin ,,Facultatea de Arhitectură și Urbanism”, secția ,,Mobilier și Amenajări Interioare”, acum profesând în domeniul mult dorit.

,,Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nicio zi din viaţa ta!”

— Ariana